ZOON POLITIKON

Un articol scris prin vară

Motto: „Sculaţi, voi oropsiţi… !

Imnul mobilizator al României

Nimeni nu a precizat,
Ca să nu mai stăm cu frică:
Mulţi români s-au deşteptat
Şi vor face treabă… mică!

       „Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în vremile… ” guvernării Năstase! Şi ce frumos au guvernat Ei  patru ani încheiaţi, cu majoritate parlamentară confortabilă, fără schimbări şi moţiuni (demolatoare), fără facţiuni şi fricţiuni interne prea mari. Şi ce frumos au vândut Ei, pe câţiva firfirici, mari societăţi – da’ comisioanele spălându-le ruşinea vânzării cu lumânare.

       I pak vă spun că mă-ncearcă nostalgia, amintindu-mi cum îi ţinea Tătuca, preşedintele istoric al istoriei, în frâu pe lupii tineri şi cum erau trimişi în banca lor, cu nota scăzută la purtare.

       Daa, trecute şi „stabile” vremuri – în nemernicia lor – care-mi dau şi-acum fiori ( ca un sensibil ce sunt)! Au trecut anii, lupii tineri şi-au făcut stagiul, formându-şi mâna, au cotrobăit prin biblioteci, lucrări, publicaţii şi Net-uri, blindându-se cu licenţe, masterate şi doctorate – compilate, copiate, clonate, plagiate, parodiate - da’ ce mai contează –  şi iată-i la guvernare! Acu’ să nu credeţi că dom’ profesor Crin e chiar un puişor de lup, că nu-i!

       În urmă cu vreo câteva luni, grăbindu-se ca fata mare… au înşfăcat puterea. Personal, după ce l-am înjurat vreo câţiva ani pe Suspendat, m-am bucurat de noua schimbare: las’, frate, că e bine – să le dăm o şansă şi altora – altă garnitură, alt stil, altă viziune etc. (Unde am mai auzit Io lozinca asta?! Nu cumva la fiecare scrutin?!) Da’ oare nu s-au gândit că n-a fost tocmai bine?! După ce m-am trezit din reverie, m-am gândit Io, foarte serios - cu dureri de cap, lighean cu apă rece şi greţuri, matinale sau nocturne - că e cam devreme: în actuala conjunctură, cu problemele crizelor politico-economice, interne şi europene, până la toamnă-iarnă au tot timpul să se compromită şi, deşi au câştigat localele, să piardă parlamentarele. Hmm, scenariu destul de probabil, că românu’, în situaţiile în care se află, repede schimbă macazu’.

       Ascultând zilele trecute un interviu, la cald, pe la radio-actualităţi, cu Interimaru’, mi-a plăcut dom’le şi m-am încurajat singur: retorică bună, ceva diplomaţie, oleacă de sânge-n p… vizavi de Europa şi smiorcăielile ei, puţintică viziune, cvasiverticalitate, niţică siguranţă şi stăpânire de sine, prezenţă de spirit, parcă era pe acolo şi o urmă de simţ al u(o)morului etc.

Acuma, ori eram eu mahmur ori cam aşa stau lucrurile – dă Doamne!

Da’ Io, tot ca românu’, imparţial, mă tem oleacă/că nu-i chiar aşa şi că n-am bunghit eu bine – în fond tot clasa politică şi mass-media m-a învăţat asta.

       De Victoraş, mai ales, mă tem, că la cum îşi depune ponta peste tot, să nu iasă avortoni, Doamne fereşte şi să-l regretăm (regretabil aspect) pe matroz!

Şi-apoi, lamentarea îmi vine şi de la întrebarea-constatare următoare: care mama dracului alianţă politică a durat, în România, mai mult de trei zile – cu cea de alaltăieri?!

Da’ parcă ce ştiu Io?! Dea Domnu’ să fie bine, că asta aşteptăm – cum ziceam şi într-un catren scris înainte de un scrutin:

Fără compromisuri

Dintre candidaţi, cel potrivit –

Că ne-am săturat de ticăloşi –

Este cel de toţi blagoslovit:

Cel mai sincer, dintre... mincinoşi!