Despre alegeri

Motto:
Ia poftiţi cu toţi la vot, 
ca să n-o luaţi în bot!

Gabriel Oprea dixit:

"Nu va exista nicio abatere de la aplicarea legii în organizarea alegerilor. Acest scrutin trebuie să reprezinte pentru fiecare dintre noi un nou examen de integritate, de transparenţă şi de profesionalism. Vreau să-i asigur pe alegători şi pe competitorii electorali de totala noastră echidistanţă în aplicarea legii. Nu va exista nicio abatere de la aplicarea legii, indiferent de culoarea politică sau de numele celor înscrişi în cursa electorală".
Ei, nu mai spune, mânca-ţ'-aş, să moară mă-ta lu' matale?!

G(a)ura lumii

Au dat-o la-ntors!

Una zilnic

Una pe zi

Una pe zi

Catastrofe natural/umane

Inundaţii şi alunecări de teren în România

O femeie disperată declară, plângând: "nu ştiu de ce Dumnezeu, că noi am fost oameni credincioşi!"

Personal, cred că Dumnezeu n-are niciun amestec în aceste treburi.

Cauzele ce pot fi suspectate sunt:

1. NATURA - no coment;
2. Natura umană - lipsa măsurilor preventive;
3. Natura inumană - fenomene provocate intenţionat.

Ofiţerii români sub acoperire rup tăcerea în privinţa UDMR şi a Ţinutului Secuiesc

Articol preluat de la "Starea naţiunii"

Ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online
Bogdan Diaconu: “Naziștii din Budapesta vor să maghiarizeze România!”

Pentru că rapoartele lor privind situaţia Ţinutului Secuiesc, a iredentismului maghiar şi a imixtiunilor politice ale politicienilor din Ungaria în treburile interne ale României sunt ignorate de autorităţi, ofiţeri sub acoperire îşi publică informaţiile pe publicațiile online.

Într-una din postările pe forumul Wikileaks, un ofiţer dezvăluie faptul că deşi a trimis sute de sesizări şi memorii către autorităţile române cu privire la Ţinutul Seciuesc şi la matrapazlâcurile produse de maghiari şi de liderii UDMR, acestea au fost igonorate cu desăvârşire.

Disoluţia autorităţii statului român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc. Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare, cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe teritoriul României.

Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace!

Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!

Şantajul politic constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi păstra locul la putere.
Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria

2013-03-24-eletem-eddigi-legjobb-tabora3– susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.

Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la “serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş.

El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect “nu numai moral, ci şi material”.
Ofiţerul recomandă şi măsurile ce trebuiesc luate de autorităţile statului cu privire la problematica maghiarimii:

1. Reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României).

Competenţa materială şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu.

Aceeaşi indolenţă profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.

De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?

2. Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă. Inerţia acestui minister este monumentală.

3. Aleşii noştri din Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a alianţei politice.

Legislaţia română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Sursa: Buciumul.ro]]]

Luaţi aminte, români!

Problema zilei

DECLARAŢIE asupra problemei zilei şi…
lunii – că pe urmă găsim alte subiecte!!!

IN(TRO)DUCERE – poa’ să fie şi în eroare

Români, treziţi-vă şi aflaţi ce nu v-a spus nimeni – nici
măcar mass-media, cea co/interesa(n)tă!
Cele mai mari probleme ale României – datorită cărora
ţara nu merge bine – sunt:

1. şpaga din sistemul de învăţământ;
2. Bianca Drăguşanu;
3. moştenirea lui Nae Lăzărescu – Dumnezeu să-l odihnească!
4. mariajul „zânei”;
5. condamnarea lui Adi Bombonel;
6. discopatia lombară a lui Gigi;
7. moştenirea lui Sergiu Nicolaescu – Dumnezeu să-l odihnească!
8. previziunile catastrofice ale „doamnei” Hara;
9. venirea lui Mutu la Petrolul;
10. siguranţa geo(i)logică a lui (În)Mărmureanu.

CUPRINS

Comentariu şi analiză… pe „texte”

Am să vorbesc, franc şi la obiect, despre „vânătoarea de vrăjitoare” pornită de toate
„instituţiile abilitate” cu concursul des/interesat al mass-mediei, asupra corpului
didactic putred şi corupt din învăţământ.
Îmi asum cele afirmate aici, din poziţia de copil (!), cadru didactic şi părinte.
Dacă este sau nu un avantaj situarea în cele trei ipostaze rămâne de văzut.

A. Poziţia copilului

Mult trâmbiţata agresiune a cadrului didactic asupra copilului – scurtă istorioară

Eram elev prin clasa a VIII, emotiv, timid şi retras. Într-o zi am ripostat verbal
la o jignire adusă mie de fruntaşul clasei – copil de medic – infatuat şi arogant.
Când diriginta veni la ora următoare, pârât fiind ca „derbedeul” clasei,
mi-a tras o palmă de am văzut stele verzi. Eu, rezistent, am tăcut.
Acasă i-am povestit mamei care i-a povestit tatei.
A doua zi tata a venit la şcoală şi a cerut socoteală pentru cele întâmplate.
Diriginta, aflând că a venit tatăl – manivelă - elevului pălmuit, a şters-o!
Au ieşit la înaintare, pentru scuze şi explicaţii, directorul şi proful de limba română.
Tata era să-i pocnească pe amândoi. Într-un târziu, când tata s-a mai potolit, au adus-o
şi pe dirigintă, care numai în genunchi nu s-a pus s-o iertăm – că rămâne fără serviciu, că
va primi sancţiune pe linie de partid, că etc.
Sincer, deşi eram încă un copil, m-am simţit groaznic şi vinovat de umilinţa profesoarei
în faţa noastră. Până şi tata a fost impresionat şi a lăsat-o în plata Domnului.

Concluzie: şi pe vremuri erau dispoziţii clare despre violenţa asupra copiilor,
dar nu ca acum când sunt, pur şi simplu, extrem de umilitoare pentru cadrele didactice.
Evident, în contrapartidă, pentru protecţia corpului didactic contra umilinţelor,
denigrării şi desconsiderării practicate de unii părinţi şi elevi nu s-a luat nicio măsură.

B. Poziţia ca/cadru didactic

Povestea „cadourilor” – scurtă istorioară

Eram, prin anii ’70, cadru didactic începător la o şcoală de ţară.
De 8 martie, urmând exemplul colegilor, am făcut olecuţă de serbare, invitând mamele elevilor să vadă cum copilaşii lor spuneau poezioare şi cântau cântecele.
După serbare colegele mele primeau flori şi mici „atenţii” de la părinţi, ca mulţumire pentru
serbare şi activitate în general. Se stătea la o şuetă cu părinţii, cu o cafeluţă şi un pişcot, era înţelegere şi colaborare – căci FIECARE ÎŞI ŞTIA ROLUL ŞI MENIREA.
Bun, o să ziceţi, care-i şpilul istorioarei?! Vă zic eu. Ca bărbat, am primit mai multe „atenţii” decât colegele mele: nişte prosopele de pânză pentru vase, batiste, sticluţe de colonie ieftină,
săpunuri Cheia, câte o sticlă de lichior, câte o sticlă de lapte etc. Mirat, mirat, da’ le-am luam că altfel se supăra urât ţăranul român. Şi au fost bune unele: cu colonia am făcut baie… aromatizată multă vreme… !

Concluzie: abia acum realizez că alea, dom’le, erau şpagă în toată regula,
mită – corupţie neruşinată.
Odată a venit la mine un părinte cu o traistă de „bunătăţi”, rugându-mă să nu-i las
plodul corigent, la sfârşitul clasei aVIII-a, fiindcă voia să meargă la… liceu!
Hm, l-am dat afară din şcoală cu tot cu traistă, da’ odrasla i-am promovat-o!
Duşul rece cu ameninţarea de corigenţă i-a folosit.
În zilele noastre, elevul acela este, o să faceţi ochii mari, profesor de… limba română!
„Modelul” atenţiilor, dragii mei, modelul este înrădăcinat de multă, multă vreme la noi, la fel cum era – că nu mai este – învăţătorul, profesorul, adică un Model de urmat.
Că o femeie, profesor, învăţător sau educatoare, primeşte un buchet de flori şi/sau un parfum la sfârşit de an, ca mulţumire şi recunoaştere pentru munca depusă cu elevii, eu, în nemernicia mea, abia acum, când mass-media, inspectoratele şcolare, poliţia română şi… părinţii mi-au deschis ochii, îmi dau seama că este MITĂ… coruptă ea însăşi!!!

C. Poziţia părintelui

Indignarea părintelui la nota mică a odraslei – scurtă istorioară

Era undeva după revoluţie. Fiică-mea era elevă prin clasa a VII-a la o şcoală aproape de locuinţa noastră.
Într-o zi îmi vine acasă cu o notă de 7 la o compunere la care, sincer, pusesem şi eu… umărul.
Am sărit ca ars, din poziţia de tată, dar, mai ales, din considerente… didactice şi am plecat spre şcoală spre a tranşa „conflictul de… interese”!
Pe drum mi-am făcut mea culpa pentru ieşirea emoţională şi, ca urmare, discuţia cu profesorul a fost cât se poate de constructivă, fără să sar la el sau să ridic tonul ameninţător, fără să mă erijez în atoateştiutor şi fără să-i dau sfaturi cum să facă o lecţie, cum să pună note, cum să procedeze cu odrasla mea care e cea mai deşteaptă şi el o subapreciază etc.
Deşi eram profesor, atunci mi-am luat rolul de părinte în serios şi am aşteptat să văd dacă situaţia se repetă şi din vina cui, ca să pot trage o concluzie obiectivă şi să iau măsuri în consecinţă - într-un sens sau altul.

Concluzie: a fi părinte în raport cu şcoala este greu, dar a fi cadru didactic (uneori şi părinte în acelaşi timp) este şi mai greu. Lupta interioară - şi nu numai - dintre postura de părinte şi poziţia de educator este dificilă, dar poate fi menţinută în echilibru.

ÎNCHEIERE

Îmi manifest totalul dezacord şi indignare asupra infatuării, aroganţei,
nesimţirii şi procedeelor învăţătoarei datorită căreia s-a iscat scandalul
din societatea românească!
Dar a lua acest caz şi a-l generaliza, aruncând anatema asupra întregului corp didactic,
este o mare şi irecuperabilă greşeală făcută cu concursul direct interesat al mass-mediei.
Fondul clasei?! Da, există dintotdeauna şi – în zilele noastre - e administrat de părinţi. Autorităţile, ministerul ce fac pentru a dispărea acesta?! Sunt asigurate condiţiile
minime în învăţământ?! Iar micile atenţii sunt şi ele dintotdeauna şi nu cred că le-au
inventat cadrele didactice. Nu dau vina pe părinţi, că nimeni nu ştie exact de unde
şi de când a pornit „fenomenul”. Nu ştiţi cum se face?! Vă spun eu: la fiecare clasă, există
un părinte-doi, lideri de opinie, care propun, adună bani, cumpără şi dau cadouri profesoarei (bărbaţii primesc mai rar – să nu ne-ascundem după deget!)
Gestul impardonabil al învăţătoarei care cere şi pretinde imperios, este o excepţie, iar a-l transforma în generalitate este o mare porcărie, regizată de interese obscure şi propusă spre a mai da de gândit „vizionarului” român cu ochii holbaţi pe sticlă şi cu burta chiorăind.
Medicul şi şpaga au rămas în umbră faţă de pestilenţialul şi coruptul cadru didactic.
El, educatorul, este cauza tuturor relelor din societate: din cauza lui nu mai avem economie performantă, din cauza lui nu mai avem gaze şi facem fracturare hidraulică, din pricina lui vindem pământ străinilor, cu contribuţia lui am vândut marile societăţi româneşti pe câţiva firfirici, cu concursul lui vor exploata alţii la Roşia Montană - pentru a ne da bani de-o pereche de izmene şi-un furou etc.
Balcanismul, da, balcanismul nostru e de vină! Noi, profesorii – descendenţi direcţi din grecofanarioţi - i-am învăţat pe părinţi să ne dea şpagă, cadouri, atenţii, flori şi… „mulţumiri”!

Am zis!
Ei şi ce, cui prodest?!

HAPPY NEW YEAR!

LA MULŢI, BUNI ŞI FERICIŢI ANI 
CU SĂNĂTATE ŞI NOROC!

DE/SPRE SĂRBĂTORI - ŞI/SAU BILANŢ/TRILANŢ ANUAL

Ar fi de dorit ca lanţul să fi fost provizoriu şi
cu ocazia Anului Nou să-l daţi jos - definitiv!!!

Cum petrec eu, ca de altfel majoritatea românilor, de sărbători
(Grupaj adunat de prin Facebook)

[Preludiul sărbătorilor – 30 noiembrie]

Încă de la sf. Andrei, mă
pregătesc de sărbători

Să nu mă sugă vreun vampir,
Din capilare în aortă,
M-am uns complet – mujdei respir!
(Nevasta, soacra... nu-l suportă!)

[Urmează marea curăţenie generală]

Igienizare - caritabilă - de sărbători

Să golim acum balastul
De la tomberon, eternul,
Pregătindu-l cu tot fastul
Spre a găzdui... guvernul!

[Apoi, totul, în luna cadourilor şi a marilor sărbători de iarnă, începe cu tăierea porcului.]

Ignatul crizei

De Ignat, precum se ştie –
Gospodar – eu porcul tai.
Anul ăsta, de-o piftie,
Am tăiat un porc... bonsai!

[Atenţie, însă, la carnea de porc!]

Filosofia de criză a zgârcitului

Mănânc din porc doar câte-un pic
Măsor şi ultimul cârnat:
Se face, zilnic, tot mai mic…
Dar tot mai mare,-al meu ficat!

[Atenţie şi la cine şi cum găteşte această carne!]

Piftie acută (pregătită de soacră-mea)

Cu-n purcel în răcitură,
Am păţit-o rău cândva:
Când să-l savurez în gură…
A-nceput a guiţa!

[Atenţie şi la gusturi!]

Gospodina despre porci

Ceafă groasă, dezosată,
N-am avut să-i pun sub "rât";
I-am dat guşă afumată,
Ca să nu mai facă… gât!

[Recomand şi folosirea cărnii uşoare, fără colesterol!]

Cu prietenii la pescuit

Pescuind – a câta oară –
Le dădui şi astăzi clasă:
Doi obleţi, o roşioară,
Plus bibanii... dintr-o plasă!

[Evident, urmează pregătirea băuturilor adiacente bucatelor]

Invidie profesională

Ştiu că lumea cleveteşte -
Fraţii buni ai ţoiului:
Cic-o doagă îmi lipseşte,
De-am dat cep butoiului!

[Pregătit cum se cuvine, românul mai uită de necazurile de peste an]

Amnezii de sărbători

Damigeana-i plină în cămară
Şi e plină de fripturi… măsuţa;
Fi'ndcă astfel nu e singulară,
Nu mai explodează… măliguţa!

[A, să nu uităm desertul!]

Rahatul

E dulce, foarte căutat,
Ades în gură savurat,
Pe arătură e prezent…
Sau ca votant… în parlament!

[În acest timp şi membrii clasei politice se pregătesc – permanent!]

Ce se mănâncă în Parlament

Se prăjesc şi se irită,
Toţi aleşii farisei:
Cei ce nu pot să se-nghită
Şi se... papă între ei!

[Zis şi făcut! Acum aşteptăm, ca tot românul imparţial, musafirii1]
Musafiri de sărbători?!

De musafiri în aşteptare,
Pe noi, ca gazde, ne obligă;
Cum n-avem pâine, ci doar sare,
Vom pune-o iar… de mămăligă!

[Hei, da’ să nu omiteţi la pregătire ciorba de potroace – pentru dimineaţa de Anul Nou!1

Borş politic

Se-aruncă prin apa în clocot
Politica/clasă, lăută,
Se-adaugă multă cucută…
La urmă, mai trageţi un… clopot!

[Ei şi cu asta, basta! Sărbătorile s-au terminat aşa că mergeţi la muncă!]

La serviciu – după Crăciun şi Anul Nou

Veneau la chefuri, dar discrete,
Colegii dup-o săptămână;
Cu carnea pusă în pachete,
Iar şeful tot cu ea... în mână!

[În încheiere vă dau un sfat: români, lăsaţi-vă de băutură – cum am făcut Io!]

Dezalcoolizare în trei zile

Băutura am lăsat-o –
Dup-o viaţă-n chefuri dusă –
În trei zile-am şi uitat-o...
(Nu ştiu unde naiba-i pusă!)

VĂ UREZ SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI NOROC LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

 

 

Întrebarea lu' Moş Crăciun

De ce (m) bre?!
(Parodie după "Decembre" de G. Bacovia)

Te uită la mine-n decembre,
Spre cord, hai iubito, priveşte,
Mai am încă-n atrii jăratec,
Deşi tot scheletu-mi trosneşte!

Şi mână un pat către sobă,
C-aş vrea să-ţi ascult vijelia
Din vintre - că-ţi este totuna
Şi-aşa nu le-aud simfonia!

Mai adă Viagra, nu ceaiul
Şi vinul cel negru aproape,
Dezgheţe-mi ventilu’ din poluri
Ce-ar vrea în adânc să se-ngroape!

Îţi simt şi vulcanul din tine,
Privind doar la ţâţele sfinte.
De pletele-s ninse-n decembre,
Nu râde… tu freacă ’nainte!

Din zori pân-acum?! Ce-ntuneric!
Da’ ce dioptrii are lampa?!
Te uită de-i râma cât gardul
Şi vezi de-i pe masă şi clampa -

Sau iar am uitat-o acasă -
Că vreau să te muşc dinainte
Şi-ţi fac testament în decembre…
Nu plânge, ci freacă ’nainte!

 

 

Farsă ori gafă idioată?!

[[["22 de studenţi ai Universităţii Dunărea de Jos au fost luaţi pe sus din Grădina Publică şi înghesuiţi în dube de către jandarmi, sub pretextul că participau la o adunare publică neautorizată, scrie publicaţia Viaţa Liberă.

Tinerii au fost aduşi la unitatea de Jandarmi pentru control corporal şi declaraţii, numai că, imediat ce au păşit pragul instituţiei, din buzunarul unui tânăr a văzut un plic cu substanţe suspecte, ceea ce i-a pus imediat la zid, la propriu, pe toţi. Percheziţie corporală, răsturnat poşete, genţi, rucsace şi ce mai ava fiecare la el, totul printre ordinele scurte şi precise ale jandarmilor. "Nu se poate, nu sunt ale noastre, nu am făcut nimic, de ce ne-au adus aici?" spuneau unii dintre studenţi, în vreme ce alţii căutau să găsească un fir logic.

"Noi ne-am dus în Grădina Publică să facem o repetiţie pentru Balul Bobocilor. Nu protestam. N-are sens ce se întâmplă", spunea o studentă pe jumătate speriată de ceea ce se întâmpla în jurul ei.

Punctul culminant al "acţiunii" a fost momentul în care jandarmii i-au anunţat că urmează să fie audiaţi de ofiţerii de la Crimă Organizată, pentru a explica prezenţa pliculeţului suspect.

După circa 30 de minute de stres, tensiune a fost spulberată de şeful Jandarmeriei Galaţi care s-a prezentat în faţa studenţilor aliniaţi şi speriaţi pentru...a le ura bun venit. 

"Aţi fost aduşi aici pentru a cunoaşte specificul activităţilor jandarmilor, dar şi pentru că timp de două zile veţi urma un program de pregătire care face parte din preselecţia pentru concursul de miss şi mister boboc. Veţi avea ocazia să vizitaţi unitatea şi să vă pregătiţi alături de luptătorii Detaşamentului Mobil", a precizat col. Dănuţ Vasilică. "Ne-am asigurat că nu vom avea incidente prin includerea studenţilor în acest parteneriat pe care noi îl avem cu Liga Studenţilor, pentru punerea în aplicare a proiectului „Jandarmeria pe înţelesul tuturor”."]]]

***********************************************

Fraţilor, ştiam că jândarii sunt cam „neinspiraţi” – ca să fiu eufemic - da' m-am convins că e proşti de-a binelea, imbecili chiar! Asta-i farsă, IDIOŢILOR, să sperii nişte copii, în numele unui presupus exerciţiu achiesat cu preşedintele Ligii studenţilor - un cretin cu studii?! Aveţi impresia că niciun român nu-şi dă seama că e o formă (presupus) subtil mascată de intimidare a viitorilor studenţi, pretabili la manifestaţii şi luări de poziţii contra fărădelegilor preşedinţiei, guvernului şi parlamentului?! Dacă jandarmeria română, poliţia română şi autorităţile, sub "tăcerea" cărora s-a desfăşurat "măgăria", cred că românii sunt proşti se înşeală!
Quod Erat Demonstrandum!

Problemele României

Prieteni, în afară de „marile” probleme ale României, Bahmuţeanca, Becali, câinii comunitari, Piţurcă şi toate fufele şi derbedeii de pe sticle, statul român, naţiunea, au şi câteva probleme mai „MICI”:
1. Roşia Montană – furt mascat;
2. gazele de şist – collateral damage;
3. scutul antirachetă – mâncare… în cur;
4. tăierea/defrişarea pădurilor – „trăiască” Verestoy Attila?!;
5. vânzarea de societăţi - de pomană şi suprafeţe agricole – pâinea ţării;
6. ETC.
7. ETc.
8. Etc.
9. etc.
10. ş.c.l. – ş.a.m.d. – ş.a.

Când vom vinde totul – cu lumânare – când vom ceda la orice şantaj şi expoliere (externe sau interne), când vom umple ţara de biserici şi crâşme, când vom face WC-uri în fiecare dos de şcoală, când vom închide şi celelalte spitale, când vom eutanasia toate canidele şi bătrânii ţării, când vom umple complet „spaţiul mioritic” de peturi şi gunoaie, când vom vinde pământul de sub tălpi, ei bine, când vom fi terminat de „lucrat” la toate aceste probleme, vom rămâne numai cu… pământul din glastrele cu flori, cu Zăvoranca şi cu… Vârciu!!!

DOAMNE AJUTĂ-NE – că noi nu mai putem singuri!

De luat aminte

COLESTEROLUL - CEA MAI MARE INSELACIUNE A SECOLULUI ?

colesterolColesterolul, o problema? Mijloacele media au introdus o adevarata anxietate generala: teama de colesterol. Oameni de o splendida sanatate telefoneaza la cabinet si cer, cu o voce tremuranda programare pentru “colesterol”. Buletinul de analize le adanceste angoasa, aducandu-i pe marginea disperarii. “Am doua sute. E grav, dom’ doctor ?”Raspundem: nu, nu este grav.
Valoarea normala a colesterolului in Romania este 280 mg la 100 de ml de sange.
Daca este asa, cum s-a ajuns totusi ca marea majoritate a laboratoarelor tiparesc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?
Ei bine, aici este o alta poveste. Una discret rusinoasa pentru tagma noastra medicala, dar care totusi trebuie spusa.
Secretul este ca scaderea valorii normale a colesterolului in sange a urmat o curba paralela si cu putin ulterioara descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scadea colesterolul.
Astfel, in anii ‘80, singurul medicament cu aceasta proprietate principala era acidul nicotinic.

Acesta era foarte ieftin si, dealtfel, avea reactii adverse importante, care il faceau de utilitate atat de restransa, incat era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente.
De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicina anterioara anului 1980, vor citi acolo valoarea normala a colesterolului, care este de 280 mg %, asa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atentie si regim, dar nu tratament medicamentos.
Odata cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul in mod mai eficient, mai scumpe si aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru aceasta clasa a crescut enorm.
Cum numarul pacientilor cu hipercolesterolemie reala era mic, specialistii in marketing au facut diferite socoteli, din care a reiesit ca, daca valoarea normala ar cobori de la 280 la 260 si medicilor li s-ar induce ideea ca este neaparat nevoie de tratament medicamentos cronic peste aceasta valoare, firmele producatoare ar avea numai de castigat.
Cum, cel putin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici in baza unor studii, au inceput a se intruni “varfurile cercetarii medicale”, mai intai in congrese o data la doi ani prin capitale europene, mai nou in congrese anuale prin locatii mult mai exotice.
La astfel de “intruniri stiintifice mondiale”, de regula insotite de un bogat program cultural-artistic (de la degustari de licori la safari) exista deja obiceiul ca medicii participanti sa prezinte lucrari “stiintifice”, in care se pretinde, folosindu-se cu multa maiestrie posibilitatile largi ale statisticii, ca valorile normale sunt mai mici decat se credea, ca exista riscuri serioase pentru sanatate la valori care ar fi fost O.K. inainte de congres, ca aceste date noi ridica serioase probleme de sanatate publica etc.
Sa mai observam ca ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil si pentru valoarea normala a tensiunii arteriale si (in masura ceva mai mica) pentru glicemie.
Extrapoland, putem prevedea inca de pe acum ca, daca maine va aparea un medicament care sa modifice grupa sangvina, poimaine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla ca sufera de o grupa sangvina de-a dreptul toxica.
Tratamentul hipercolesterolemiei
Daca valoarea colesterolului este pana la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, asa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie in aceasta situatie.
Daca valoarea colesterolului este intre 260 si 279 mg %, este recomandabila tinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, impreuna cu repetarea determinarii colesterolului si a fractiilor sale (raportul HDL versus LDL, daca nu a fost facut)
Daca valoarea colesterolului este intre 280 si 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smantanei, untului, laptelui gras, carnii grase si cu limitarea numarului de galbenusuri la 4 pe saptamana (albusurile nu contin colesterol). \
Se recomanda un regim bogat in peste (minimum 2 kg pe saptamana) si folosirea cu generozitate a cimbrului si usturoiului.
Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupa primul loc in aceasta privinta.
Din 6 in 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozandu-se atat colesterolul total, cat si fractiile lui.
Daca valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos.
De regula cu Vasilip o tableta de 10 mg pe zi imediat inainte de masa principala, sau o alta schema in functie de datele culese la consultul medical.
Reevaluare dupa 3 luni, pentru a vedea daca dozele sunt eficiente.
Tipuri de intrebari frecvente:
Am colesterolul 245, buletinul de analiza imi da aceasta valoare in chenar negru si in dreptul ei scrie: “above normal range”.
Sefa laboratorului, cand mi-a inmanat buletinul de analiza, m-a rugat sa stau jos.
Vecinii si cei din familie sunt ingroziti de cat de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris sa iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunandu-mi ca in caz contrar am sa fac infarct.
Ce este de facut ?
Raspuns: daca inca nu ati citit articolul acesta, cititi-l.
Laboratorul da valorile normale in functie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu in functie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un esantion considerat sanatos, asa cum ar trebui, potrivit unei definitii stiintifice a “normalului”.
Vecinii si cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea sa primeasca invitatie si sponsorizare si la congresul de anul viitor de la Ouagadougou .
Daca nu credeti toate acestea, intrati in primul anticariat si uitati-va in orice carte de medicina anterioara anului 1980 si vedeti cat este colesterolul normal.
Am auzit ca uleiul de porumb nu contine colesterol, e adevarat ?
Raspuns: nici un ulei nu contine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile sa sintetizeze colesterol ca atare.
Deci, orice fruct sau leguma sau cereala este la fel de buna din punctul de vedere al regimului in cazul unei hipercolesterolemii, iar un numar mic de plante sunt in mod deosebit indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul.
Este esential sa nu mancati de loc: carne grasa si smantana si sa mancati cat mai putine galbenusuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotriva, pestele este foarte indicat. Orice fel de peste si cu precadere, in mod paradoxal, pestele gras.
Desi laptele si multe branzeturi contin colesterol, ele nu cresc in mod semnificativ colesterolul daca sunt folosite in cantitati prudente.
Tratamentul medicamentos al colesterolului are reactii adverse ?
Raspuns: Orice medicament, incepand cu banala aspirina, are reactii adverse.
Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile si anii, are posibile riscuri.
Aceasta nu inseamna sa nu luam medicamente de loc, ci sa o facem atunci cand, in urma unui rationament medical, medicul nostru considera ca beneficiul scontat este mai mare decat riscul potential.
Urmez un regim strict vegetarian, si totusi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %.
De unde atata colesterol, daca eu in ultimele saptamani am mancat numai urzici si mere ?
Raspuns: Aceasta situatie (relativ rara) in care va aflati se explica printr-o tulburare reala de metabolism.
Asa cum spuneam, celulele animale sintetizeaza colesterol, iar cele umane nu fac exceptie. Uneori aceasta sinteza este in exces.
Va trebui sa urmati un tratament medicamentos, in principiu toata viata, tratament in lipsa caruia exista un mare risc sa suferiti de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemica, accidentul vascular cerebral, etc.
Am colesterolul marit, dar nu suport sa mananc peste, iar usturoiul imi face rau. Ce este de facut ?
Raspuns: In loc de peste, puteti folosi numeroasele suplimente alimentare care contin acizi omega-nesaturati, iar in loc de usturoi, incercati tablete de usturoi de la farmacie. De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteti gasi combinatii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.
Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie sa fac ?
Raspuns: afectarea raportului dintre “colesterolul bun”, adica HDL si “colesterolul rau”, adica LDL are importanta mai ales in cazurile in care colesterolul normal este crescut sau are valori la limita.Deci, in cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie.
O importanta mai mare acordata pestelui in alimentatie ar fi indicata, totusi.
Mereu aud despre marea problema a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scazut, sub limita normala. E vreo problema ?

Raspuns: nu, deoarece nu exista boli care sa fie declasate de prea putin colesterol, asa cum exista in cazul invers. Totusi, unele studii sugereaza o legatura intre colesterolul scazut (sau la limita inferioara) si depresie, fara a se putea preciza daca e vorba de o legatura de tip cauza-efect sau de o corelare de alta natura.

Dr Mihnea DRAGOMIR

Completare- toti bolnavii care au murit de inima in ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevar dovedit statistic.Colesterolul marit nu produce moartea.

Sursa: ptn.ro

Toamna asta e ca şi celelalte

Melancolii de toamnă?!

În toamne cu nuci şi cu… vodcă
La noi veselia e mare:
La sobe-ngheţate stăm ciotcă
Şi bem, povestind... de mâncare!

 

 

A VENIT TOAMNA!

Atenţie, "cine a semănat vânt, va culege furtună"!

E vremea culesului: poliţiştii trec la cules poame... de pe centuri!
E vremea când se pescuieşte din iazuri: ceilalţi peşti sunt probaţi de... procurori!
E vremea murăturilor: (de) cele din Parlament, Guvern şi Preşedinţie... ni s-a acrit!
E vremea conservelor de tot felul: cele din FSB, Mosad, AVO, CIA & comp. trebuie fierte la foc mic!
E vremea de pus deoparte, la răcoare, în beciuri: trădători de patrie, vânzători de ţară - cu bucata, corupţi de milioane de euro etc.

Mmm, ce miros de povirlă (magiun) vine din bucătărie!
Eii, unde sunt bietele bunici şi mama - Domnul să le odihnească în pace - să mai pună ceaunele uriaşe pe pirostrii, în bătătură, cu focuri molcome sub ele, amirosind a prune coapte şi dulci??
Unde sunt înţelepţii bunici şi meşterul tată - Domnul să-i odihnească şi pe ei - să tocmească focul şi să guste din lacrima scursă din alambicul pufăind letargic?!

Acum nepoţeii se uită la noi când le povestim şi aşteaptă contrariaţi să purcedem şi noi la astfel de aventuri, dar nu putem face - oameni moderni, cu laptopuri, console şi smartfonuri - la fel. Acum "zeii" din ochii lor sunt de altă factură.
Melancolia este starea de fapt şi sinonimul toamnei!

Prost să fii, noroc să ai

De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata

M-am intalnit ieri la supermarket cu un vechi client de pe vremea cand lucram in IT si mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo 6-7 ani, cred.
Nu mai retin acum care a fost exact situatia atunci dar gasisem eu o solutie mai creativa sa-l ajut cu o chestie si sefa nu fusese de acord, desi era client fidel si puteam sa incalcam putin regulile.
In fine, omul se uita resemnat la mine si intreaba: “Oare de ce naiba oamenii inteligenti nu ajung niciodata sefi?”
Desi era o intrebare retorica acum dupa ani de zile de introspectie (not really) cred ca stiu sa-i dau raspunsul.
Articolul asta e foarte lung desi l-am scurtat cat am putut, ca putea iesi o carte intreaga pe tema asta.

Oamenii destepti sunt idioti

Da, pentru niste oameni destepti, sunt destul de prosti.
Oamenii destepti nu inteleg ca Universul functioneaza dupa un principiu relativ simplu: actiune si reactiune.
Daca arunci cu o piatra in geam, geamul se sparge. Daca te gandesti cum sa spargi geamul, geamul nu se sparge.
Simplu, nu? Ei bine, e uimitor cat de multi oameni nu se prind de faza asta.
Actiunea este principalul ingredient al succesului. Daca nu faci nimic, nu se intampla nimic.

Oamenii destepti gandesc prea mult

Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.
Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.
Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute ce pot aparea in cale si isi face planul A, planul B si planul C, de backup.
Daca ii apare un zid in cale?
- O ia prin stanga sau prin dreapta sau face o gaura?
- Trece pe deasupra sau sapa un tunel pe dedesubt?
Daca va fi nevoie de sapat un tunel, cred ca ar trebui sa-si ia la drum o unealta potrivita. Dar care e cea mai buna unealta? De fier sau de lemn? Sa fie usoara si de dimensiuni mici ca sa nu-l incurce la drum sau ceva serios, de performanta?
Dilemele pot continua la nesfarsit, you get the point.
In final se plictiseste si renunta la drum.

Oamenii destepti se plictisesc repede

Un prost are o idee odata la 20 ani, de exemplu sa dea cartofi prajiti gratis in fiecare miercuri la shaormeria lui, si se tine de ea inca 20 ani.
Paradoxal sau nu, exact asa se construieste un brand, prin consecventa.
Oamenii destepti nu sunt consecventi, nu sunt perseverenti, au foarte multe idei si vor sa le incerce pe toate, trec de la una la alta in timp scurt, fara sa le dea timp sa se dezvolte.
Din cauza ca au atat de multe idei, nu au rabdare sa mearga cu una pana la capat, la prima poticnire isi zic, asta e, am esuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o sa mearga. Si renunta la ideea actuala si incearca alta.
Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.

Oamenii destepti vor sa schimbe lumea

Cea mai mare prostie de idee pe care o poti avea.
Universul are 15 miliarde de ani (EDIT: 13,7 conform comentariilor). Tu cati ani ai? 18, 23, 27? Good luck with that!
Ce te face sa crezi ca tu poti schimba felul in care functioneaza Universul? Ce te face sa crezi ca tu poti schimba natura umana?
Pe bune, crezi ca n-au mai incercat si alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generatii inaintea ta, crezi ca tu esti cel mai destept, singurul care si-a dat seama ca e o problema in Univers si trebuie rezolvata?
Si cum crezi tu ca poti realiza schimbarea asta?
Stiu, hai sa stam la o terasa, la o bere, si sa combatem, sa discutam aprins, sa ne avantam in polemici si dezbateri.
Sigur Universul o sa vada si o se schimbe singur cand aude argumentatia noastra extrem de logica.
Noutati de ultima ora – the Universe doesn’t give a fuck about you.

Oamenii destepti lupta cu sistemul

O, da!
Din aceeasi categorie cu schimbatul lumii e si lupta cu sistemul. Sistemul e rau, sistemul e asa si pe dincolo, bla bla bla…
Ce e sistemul? Pai, nu stiu, e o conspiratie, sunt corporatiile care ne baga consumerismul pe gat si vor sa ne controleze, e Matrix-ul care de indobitoceste.
Zici?
Pai nu te obliga nimeni sa ai ultimul smartphone, acces la internet, sa faci cumparaturi la supermarket.
Ti se pare usor sa faci un arc si sa vanezi un mistret apoi sa-l belesti cu un cutit facut tot de tine dintr-o piatra ascutita?
Este padure in Romania cacalau. La naiba, poti sa vopsesti si copacii in albastru si sa zici ca esti in Avatar, daca vrei.
Matrix?
Scopul nu este sa IESI din Matrix. Afara din Matrix e ca in padure, mananci noroi si te imbraci in zdrente.
Scopul este sa intelegi cum functioneaza Matrix-ul si sa folosesti asta in interesul tau. Sa fii regele Matrix-ului.

Oamenii destepti sunt socialisti

Asta nu e o surpriza ci mai degraba un efect firesc. Oamenii destepti fac multa scoala iar scoala iti implanteaza idei socialiste in cap.
Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogati si datul la saraci, etc…
In esenta, oamenii destepti vor sa-i ajute/sa-i salveze pe cei napastuiti de soarta insa cu toata inteligenta lor nu-si dau seama ca fac exact contrariul.
Daca pedepsesti oamenii eficienti si productivi, luandu-le banii munciti, si incurajezi oamenii lipsiti de initiativa, dandu-le bani degeaba, pur si simplu ii condamni pe toti in mod egal la saracie.
E ca si cum ai imparti o singura pizza in felii cat mai mici, ca sa ajunga la toata lumea, in loc sa stimulezi oamenii capabili sa produca mai multa pizza.
Daca vrei succes, bani si bunastare trebuie sa incetezi sa mai fii impotriva oamenilor bogati si sa nu-i mai consideri dusmani.
E ca si cum visul tau ar fi sa fii fotbalist dar nu poti sa suporti fotbalul.

Oamenii destepti refuza realitatea

Asta e legata tot de ideile precedente, de lupta impotriva sistemului, de incercarea de a schimba lumea in mai bine.
Oamenii nu accepta ca nu exista “ar trebui sa fie”, “merita”, “ar merita”, etc… ci exista doar ESTE.
Fiecare argumentatie pe care am auzit-o de la oameni destepti contine cate un verb din cele de mai sus:

• n-ar trebui sa aiba profituri atat de mari
• nu merita sa aiba salariu asa mic
• ar trebui sa faca statul …
• ar trebui, ar merita, ar, ar ,ar …

Realitatea e in felul urmator: cerul e albastru, iarba e verde.
Cerului nu-i pasa ca tu crezi ca ar trebui sa fie roz, pentru ca asa ti-ar conveni tie, un cer roz, sau pentru ca asa crezi tu ca ar fi mai bine.
Iarba nu da doi bani pe parerea ta, ca ai tu chef ca firul de iarba sa stea inclinat pe dreapta, ca asa e mai bine pentru toti oamenii.
Poti sa ai cea mai solida argumentatie logica pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent, NU CONTEAZA.
Realitatea este alta, si realitatea nu se schimba doar pentru ca tie nu-ti convine.
Accepta realitatea si adapteaza-te in loc sa lupti ideologic impotriva ei!

Efectul Dunning-Kruger

Unskilled individuals suffer from illusory superiority, mistakenly rating their ability much higher than average.
wiki
Asta in timp ce oamenii destepti fac exact invers, se autoevalueaza mai jos decat sunt, se vand pe bani putini si nu au incredere in propriile capacitati, sunt ezitanti si in final renunta de-a dreptul.
In aceeasi nota cu Dunning-Kruger…

Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti

Imagineaza-ti ca stai pe buda si iti faci linistit nevoile. Inchizi ochii o fractiune de secunda si clipesti.
Cand ii deschizi esti pe o scena, cu toate reflectoarele indreptate spre tine si lumea te arata cu degetul si rade.
Cam asta isi inchipuie oamenii destepti ca se intampla atunci cand trebuie sa isi afiseze sau sa-si promoveze munca sau ideile.
Stiu designeri care evita de ani de zile sa-si faca un site pe care sa-si expuna lucrarile crezand ca nu sunt destul de bune pentru a le arata lumii.
Sau oameni care refuza niste oportunitati de a face bani pentru ca au impresia eronata ca serviciile lor s-ar putea sa-i dezamageasca pe clienti, ca poate nu sunt chiar atat de bune pentru a cere bani pentru ele.

Oamenii destepti sunt romantici

Li se inoculeaza din scoala ideea ca saracia e plina de romantism si boem: pictori saraci, poeti saraci, artistii adevarati sunt saraci.
Adica oamenii inteligenti si capabili sa gandesca si sa creeze sunt deasupra ideilor de bani si avere, sunt superiori moral.
Astfel, si ei la randul lor resping ideea de bani pentru a se alatura grupului, pentru a simti ca apartin acestei elite intelectuale care e deasupra notiunilor pamantesti de avere.

Oamenii destepti n-au tupeu

Daca ingredientul principal al succesului e actiunea, tupeul vine imediat pe locul 2.
Cele mai multe confruntari se castiga cu tupeu, nu cu dreptate sau logica argumentativa.
Din nou, asta e o realitate pe care trebuie s-o accepti. Asa functioneaza lumea in care traim.
Incearca un test, du-te la magazinul de la colt si cumpara un pachet de biscuiti. Iesi afara, deschide pachetul, mananca 3 biscuiti apoi intoarce-te in magazin nervos si cere banii inapoi.
Iti garantez ca in 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea si amenintarile cu Protectia Consumatorului o sa iti aduca inapoi banii in buzunar.
Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…
Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, chiar si doar pentru faptul ca sunt destepti.

Oamenii destepti nu vor sa aiba succes si nici bani

Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu ma deranjeaza.
Insa ar trebui in cazul asta sa nu se mai planga ca altii au prea multi bani si ca nu merita sa-i aiba pentru ca sunt mai prosti decat ei.
Repet, nu poti sa visezi sa fii fotbalist dar in acelasi timp sa urasti fotbalul si pe ceilalti fotbalisti.
Trebuie sa te hotarasti ce vrei de la viata si sa actionezi in directia respectiva cu incredere si curaj.

Scris de Andrei Chira la 23 martie 2013

Anunţ de maximă importanţă

Următoarea misiune de importanţă capitală pentru SRI este filajul şi deconspirarea porumbeilor care se spârcâie pe statuile noastre.  
De guguştiucii care fac acelaşi lucru se va ocupa SIE!  
NOI - cealaltă specie de guguştiuci, dominantă - vom face în continuare pe noi, dar vom azvârli - cu graţie - pe alţii (inclusiv pe "statuile" neamului).

Şi în final, dar nu în ultimul rând, SRI ar trebui să treacă la montări de microfoane şi camere în toate dormitoarele, budele şi tufişurile din România, întrucât se practică masiv sexul neprotejat care a dus la o suprapopulare necontrolată a ţării! Am zis!

 

NO COMENT!

Anunţ CSAT şi... CNSAS!!!

Români, fiţi vigilenţi şi turnaţi elementele putrede din învăţământul românesc!
Faptul că profii de la liceul N din oraşul X au luat, ca şpagă, hotdog şi cola de la altă şcoală a devenit o problemă de siguranţă naţională - anunţă cu proletară indignare SRI -ul din... România! Celelalte servicii și... deservicii: AVO, Mosad, CIA & CO ştiau mai demult, dar, modeste şi timide, n-au vrut să ne spună!

 

 Dacă se rezolvă această gigantică problemă naţională, România va deveni instantaneu a treia putere mondială!

PAŞTE FERICIT TUTUROR!

Pregătirile pentru Paşti

Gata, am terminat (-o) (cu) treaba!

Mâine nu mai am decât foarte puţin de făcut, mărunţişuri: de văruit, de vopsit - geamuri şi ouă - de mutat mobile, de raşchetat parchetul, de dus sacii la moară (ba nu, asta nu, că am terminat mălaiul - cu nevastă-mea - şi alt porumb nu mai am), de şters (-o) de (la) praf, de spălat şi călcat rufe, de bătut covoarele şi câmpii, iar pe nevastă-mea o las să facă borş... cu toate astea!

 

Păcătoase apucături la curăţenia de primăvară

Când s-apuc, având scânteia,
Azi, să le-aranjez pe toate…
M-apucai şi cu femeia,
Şi tot mi-a rămas… o parte!

 **********************

 

Postul unui român sadea!

Pân’la Paşti, să capăt har:
Mă hrănesc, vârtos, cu terci.
Nu mai fac (eu) nici grătar:
Momentan, mănânc ciuperci!

Ofertă de exorcizare - ieftină

Eu, ce des mănânc bureţi
Şi vă ştiu de păcătoşi,
Nu v-afurisesc… de vreţi
Să vă vând, de Paşti… gogoşi!

Urare pascală

De-mi urează ţiitoarea,
"Paşte fericit" – arar –
Îi întorc şi eu urarea:
"Paşte tu!... eu vreau grătar!"

 

DE 1 MAI

Pârlit la malul mării

Plecai şi eu ca un şomer,
Pe litoral, ca-n miezul verii,
Calic, n-am loc sub palmier,
Aşa că stau la umbra... berii!

Picnic la munte

Am berea pusă bine,-n gheaţă,
Învârt pe jar bucăţi gustoase,
Alung şi câini – sunt mulţi de faţă –

Zvârlind, atent, în ei cu... oase!

Cerşetor la picnic

Am trecut pe la grătare, 
La pomană – nu v-ascund; 
M-am ales cu o frigare 
Şi-un picior… înfipte-n fund!

Sfântul Gheorghe

Destăinuirile lui Gheorghe - descălecat şi cu lancea în rastel!

Onomastică

Sunt Ghiţă – numai la beţie,
Băi George – pentru ţiitori,
Gigel – doar pentru-a mea soţie
Și Gică/contra... deseori!

Topuri de... gafe!

Supun atenţiei  un articol preluat de pe un sait şi publicat pe pagina „Noutăţi” din Fb

Este vorba de „TOP 10 Obiceiuri care ne imbatranesc!”

************************

[[„10. Faţa de pernă

9. Zambetul

8. Instalatiile centrale de incalzire si de aer conditionat

7. Consumul bauturilor direct din sticla sau cu paiul

6. Privitul la televizor

5. Zaharul

4. Refularea sentimentelor

Studii efectuate in acest sens arata ca refuzul de a exprima propriile sentimente si opinii creste predispunerea spre o moarte timpurie de patru ori mai mult decat in cazul persoanelor care spun ce au pe suflet.

3. Mancarea de tip fast-food

2. Fumatul

1. Stresul

Cel mai repede imbatranesc cei care se lasa coplesiti de stres. Stresul ne scade imunitatea si creste riscul sa suferim de boli de inima. Expertii de la Universitatea California au demonstrat ca prea mult stres duce la o imbatranire prematura a sistemului imunitar.”]]

***************************

Majoritatea informaţiilor din cele 10 puncte (80%) sunt folositoare şi credibile.

Cele replicate, în întregime, de mine sunt… jos pălăria!

Dar, prieteni, informaţia de la punctul 1. – Faţa de pernă – mi se pare puerilă.

[[„10. Faţa de pernă

Potrivit expertilor, perna iti poate lua umiditatea din corp, ceea ce in timp poate duce la imbatranirea pielii. Mai rau, perna poate lasa riduri si alte urme pe fata, problema care poate fi impiedicata prin folosirea unei fete din matase. Matasea contine aminoacizi care sunt foarte similari celor prezenti in cremele hidratante, scrie Huffington Post”]]

Dincolo de evidentul agramatism "foarte similari" - "similar" nu are grad de comparaţie - toată lumea să alerge după mătase… NATURALĂ - amănunt eludat de toată filiera informaţională.

Putem trece, oarecum, peste acest punct – deşi mă văd deja îmbătrânit cu vreo 10 ani de la faţa şi… spatele feţei mele de pernă din… bumbac!!!

***************************

Suitor, ca ridicol, este punctul 7

[[„7. Consumul bauturilor direct din sticla sau cu paiul

Ca orice miscare de muschi repetata, procesul de a bea din sticla sau cu paiul poate duce la formarea de linii fine sau de riduri in jurul gurii. Desi crema de fata poate fi utila, dermatologii le recomanda celor care sunt predispusi la formarea de riduri sa evite cu totul paiele de baut.”]]

Extrapolând, nici n-ar trebui să mai mâncăm – muşchii feţei (mandibulă +maxilar) sunt torturaţi şi ne „îmbătrânesc” cu 10 până la 100 de ani!!!

****************************

Cireaşa de pe tort mi se pare, însă, punctul 9 – zâmbetul.

[[„9. Zambetul

Zambetul, la fel ca alte microexpresii faciale, poate produce mai multe riduri si linii fine. Pielea isi pierde din flexibilitate odata cu trecerea anilor si nu mai are aceeasi capacitate de a reveni la loc dupa intinderea din timpul zambetului. De aceea, crestaturile care se formeaza sub piele de la actiunea muschilor faciali pot deveni permanente cand imbatranesti.”]]

Toată lumea, toţi exegeţii, specialiştii, cercetătorii, peste tot, oricând, vorbesc despre binefacerile râsului – numai această informaţie ne avertizează că este „PERICULOS”!!!

Nu mai râdeţi, vă avertizez, fraţilor, decât de… ACEASTĂ  DESCOPERIRE INFORMAŢIONALĂ - CAPITAL/GENIALĂ!!!

Quod Erat Demonstrandum 

Dilemele postului de criză

"Din această dilemă nu puteţi ieşi?!"

1. Câinele: "dacă o flocăiesc pe mâţă, şoarecele o şterge şi, deşi nu consum aşa ceva, pe criza asta este o mare pierdere!"
 

2. Mâţa: "dacă înhaţ rozătoru', derbedeul de câine mă poate scărmăna - eu fiind ocupată!"
 

3. Şoarecele: " dacă o şterg rapid, mă apără prostu' de câine, indirect, fiind ocupat cu tăvălirea bestiei de mâţă!"

 

 

Postul fără zile

Posturi dietă

Am mâncat scovergi mereu,
Minciunele şi langoşi,
Dar m-am săturat, zic zău,
De-nghiţit, mereu... gogoşi!

Ca un bun român!

Eu postesc, să capăt har -
Mă hrănesc, mai nou, cu terci,
Renunţând şi la grătar:
Momentan, mănânc ciuperci!

Micologul

Taxonomic discutând,
Micologul, vreţi nu vreţi,
Cipercar e… până când
Face, studiind, bureţi!

CU MUCII-N FASOLE

Din ciclul OXI/MURENICE

”Na-ţi-o frântă, că... ţi-am dres-o!”

I Pak n-am (foarte) înţeles cum devine problema cu reforma structurală în sănătate.
Ministru’ lu’ Nikalaiesco trâmbiţează economii de cca 50 mil. euro şi că va scăpa statul de 3,4,5 mii de salariaţi. Pe de altă parte, aceştia nu vor fi lăsaţi fără venituri!!!
Vizualizaţi mai jos, ca imagine, un extras, o tăietură din protocolul – sau cum i-o fi zicând – semnat ieri cu federaţia „Sanitas”! Punctul 1. din document este revelator.

Cu alte cuvinte, „profetul” Caragiale, le-a ginit mai ceva decât Nostradamus ori Sundar Singh:

[[„Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... !”]]

Toate amănuntele „luptei” dintre „Sanitas” şi onorabilul ministru le găsiţi pe saitul federaţiei sindicale.
Având în vedere nebuloasa în care ne-a teleportat, nu pot decât să vă atenţionez: [„Din această dilemă nu puteţi ieşiii... Am zis!”]